Ultima ora
You are here: Home / Articole / In mintea lui Frank Warwick
In mintea lui Frank Warwick

In mintea lui Frank Warwick

Este unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi pescari de crap din lume, specialist în pescuitul la mare distanţă şi consultant de specialitate al multor firme consacrate din domeniu. Mai nou, este şi proprietar de firme de nade, visul său de-o viaţă. Cu toate astea, Frank Warwick este, indiferent de înălţimile profesionale pe care a ajuns, un tip extrem de abordabil, amabil şi jovial.

Frank, eşti unul dintre cei mai cunoscuţi pescari de crap din lume. Există un secret pentru a ajunge la acest nivel?

E o întrebare la care mi-e foarte greu să răspund, fiindcă mie mi-au trebuit foarte mulţi ani de efort şi sacrificii pentru a mă impune în această mai degrabă ciudată lume a carpfishingului. Mi-a folosit, bineînţeles, faptul că sunt un pescar neobosit şi inventiv, ajutându-mă să fiu acum propriul meu stăpân. Nu în ultimul rând, faptul că sunt o persoană prietenoasă şi uşor abordabilă a fost un element cheie în cariera mea. Îmi găsesc mereu timp să stau de vorbă cu tinerii pescari, să-i ajut şi încurajez. Nu posed o personalitate dificilă şi grandomană, îmi place să respect orice pescar cu care interacţionez şi aştept să fiu tratat la fel. Cu multă prietenie! Mai degrabă aş ajuta alţi pescari să-şi atingă visele şi ambiţiile legate de pescuitul crapului scriind scurte articole foarte tehnice, decât să plictisesc lumea cu multe fotografii cu crapi uriaşi publicate în revistele de specialitate. Sunt conştient că nu orice pescar are acces la ape cu crapi mari, la timpul şi bugetele pe care le implică pescuitul crapului la modul profesionist, de aceea cred cu tărie că recordurile personale nu reflectă în niciun fel valoarea cuiva ca pescar.

Ai petrecut mai bine de 40 de ani pescuind. Nu te-ai plictisit niciodată, n-ai obosit în vreun fel?

Într-adevăr, după mai mult de 40 de ani în care am căutat crapii prin toată Europa şi mai apoi prin lumea largă, pot spune că niciodată nu m-am simţit obosit sau plictisit. Sunt la fel de excitat şi acum, la fiecare partidă de pescuit, fie că vorbim de ape curgătoare sau marile lacuri. Ce s-a schimbat odată cu trecerea anilor este faptul că acum ştiu când să “iau piciorul de pe acceleraţie”. Când eram tânăr, eram obsedat de pescuitul la crap şi nimic altceva nu conta. Acum, am ajuns la un anumit nivel de înţelepciune pescărească ce-mi permite să mă bucur şi să absord toată frumuseţea şi atmosfera pe care pescuitul la crap le prilejuieşte, fără să mai măsor succesul în kilograme. Câte persoane, hai să le numim normale, au mai asistat la mii de răsărituri, apusuri şi peisaje naturale magnifice aşa cum ni se întâmplă nouă? Nu prea multe!

Frank Warwick pe lacul Rainbow, unul dintre sanctuarele crapilor gigantici

Cum se împacă meseria cu viaţa de familie? Eşti plecat foarte multe weekenduri într-un an?

Familia nu mă pierde chiar în fiecare weekend. Multă lume îşi închipuie, probabil, că-mi petrec tot timpul pe malul apei, în spatele lansetelor, ceea ce e departe de adevăr. În prezent, nu prea mai fac sesiuni mai lungi de 3 nopţi, sunt genul care ar lua-o razna dacă ar trebui să pescuiască tot timpul, fără pauze. Spre deosebire de alţii, să pescuieşti la nesfârşit nu e chiar ideea mea de Paradis. Iubesc însă senzaţia de aşteptare, de anticipare a unei sesiuni de pescuit, cred că asta e ceea ce întreţine focul din sufletul unui pescar.

Un exemplar de crap salbatic prins pe raul Lot din Franta. Atentie la buzele uriase!

Un exemplar de crap salbatic prins pe raul Lot din Franta. Atentie la buzele uriase!

 Ştiu că-ţi place să experimentezi cu nadele şi momelile de crap. Când ai început să faci asta? Eşti încă un fanatic?

Am avut dintotdeauna o minte iscoditoare şi mi-am petrecut viaţa experimentând cu momelile şi ingredientele care le compun. De-a lungul anilor, am reuşit să trag multe concluzii testând diverse nade şi momeli, cele mai importante fiind acelea legate de ponderea fiecărui ingredient într-un anumit tip de nadă. Unele ingrediente au eficienţă maximă în cantităţi mari, altele dau rezultatele ideale în cantităţi infime. E o chestie de fineţe la care nu ajungi decât experimentând vreme îndelungată, punând pe hârtie concluziile şi ţinând cont de ele. Cei mai mulţi dintre pescari preferă, din comoditate sau lipsă de timp, să ia totul de-a gata în loc să facă propriile experimente. Nu spun că asta e bine sau rău, ci doar că eu nu poat fi aşa. Mai degrabă nu pescuiesc la crap dacă e să mă bazez doar pe ideile şi nadele altora.

Nu uitati sa experimentati tot timpul cu nadele,poate fi reteta succesului

Nu uitati sa experimentati tot timpul cu nadele,poate fi reteta succesului

Câte zile pescuieşti într-un an şi care a fost cea mai lungă sesiune de pescuit de până acum?

Pe când aveam 13-14 ani, am doborât recordul de absenţe nemotivate din întreaga istorie a şcolii la care mergeam. Într-unul dintre ani am lipsit 98 de zile din timpul de şcoală, ceva inimaginabil pe vremea aceea. Obişnuiam să dispar cu săptămânile ca să merg la pescuit iar părinţii mei au încercat zadarnic să mă convingă să renunţ la pescuit în favoarea şcolii. Nici măcar bataia zdravănă pe care am primit-o de la tatăl meu nu m-a oprit. În ultimii ani însă cele mai lungi partide ale mele nu depăşesc 5-6 zile, fiindcă am observat, în timp, că după 5 zile nu mai pescuieşti la fel de eficient, oricât te-ai strădui. Se instalează oboseala, mintea tinde să împingă corpul spre o zonă de confort, pierzi noţiunea timpului iar scurgerea acestuia afectează negativ rezultatele pescuitului. Cea mai lungă sesiune, care a ţinut 14 zile, s-a desfăşurat în 2004, pe lacul Săruleşti, unul dintre lacurile mele preferate din întreaga lume. Şi am văzut câteva până acum. Într-un an, pescuiesc în medie cam 50 de zile, nu jumătate de an, cum s-ar aştepta multă lume.

Lacul Sarulesti, una dintre destinatiile de pescuit preferate ale lui Frank Warwick

Lacul Sarulesti, una dintre destinatiile de pescuit preferate ale lui Frank Warwick

Eşti unul dintre maeştrii pescuitului la mare distanţă… Ce crezi despre moda lansetelor de crap care au inelul de plecare de 50 mm?

Ce cred despre moda lansetelor cu inel de 50 mm… Ei bine, dacă posezi o lansetă destul de moale în talon, care descrie o curbă parabolică atunci când este comprimată, cred că un inel de 50 mm te ajută. Depinde însă şi de conjunctura în care pescuieşti. Pe lansetele cu un talon mai rigid, cum este modelul Century Focal System de 3,5 livre, de exemplu, nu este nevoie de inel de plecare de 50 mm, în opinia mea. Am testat ambele variante de inele pe acelaşi blank de Focal System şi n-am observat nicio diferenţă, inelul de 40 mm este perfect pe această lansetă. Dacă ţinem cont şi de faptul că inelele mai mari sunt mai expuse accidentelor, în aruncare sau la transport, cred că cei mai mulţi pescari pot pescui liniştiţi cu lansete care au inelul de plecare de 40 mm.

Lanseurile la foarte mare distanta i-au adus lui Frank multi pesti acolo unde altii nu prindeau nimic

Lanseurile la foarte mare distanta i-au adus lui Frank multi pesti acolo unde altii nu prindeau nimic

 Este viaţa de consultant de pescuit una de “lapte şi miere”?

Viaţa de consultant e frumoasă, într-adevăr… Numai un idiot ar putea să se plângă de o astfel de viaţă, în care pasiunea ta e cea care-ţi plăteşte facturile. Totuşi, realitatea e că nu mulţi dintre consultanţii de pescuit reuşesc să trăiască din asta, sau doar din asta, chiar dacă le place să pozeze în consultanţi de succes. Mulţi dintre ei au şi alte surse de venit, investiţii sau resurse ale familiei, destul de puţini sunt cei ale căror venituri vin doar din consultanţă. Oricum, în pescuit n-au fost niciodată bani foarte mulţi, comparativ cu alte sporturi, în ciuda faptului că pescuitul la crap a devenit un gigant în spectrul general al pescuitului sportiv. Cred că în viitorul apropiat asta se va schimba, odată cu dezvoltarea pescuitului atât ca activitate recreativă cât şi ca disciplină competiţională. Revenind la viaţa de consultant, trebuie să fiu foarte sincer şi să spun că, uneori, îmi doresc să fiu anonim pe lacurile pe care pescuiesc. Din cauza notorietăţii, toată lumea vrea să afle câte ceva, îţi sunt urmărite toate mişcările… Bineînţeles, există şi partea bună a notorietăţii, care contrabalansează neajunsurile. Cine nu şi-ar dori să fie invitat la pescuit de personalităţi precum David Seaman (fostul portar al lui Arsenal şi al echipei naţionale a Angliei), Gabriel Heinze (fotbalist argentinian, fost la Manchester United şi Real Madrid) sau Tommy Hill (campion britanic de superbike), aşa cum mi s-a întâmplat mie?

Unul dintre cei mai mari pesti prinsi de Frank in Anglia - oglinda de aproape 20 kg

Unul dintre cei mai mari pesti prinsi de Frank in Anglia – oglinda de aproape 20 kg

Care e povestea partidei din Belgia, unde ţi-ai îmbunătăţit recordul personal la crap oglindă?

Îi promisesem lui Guy, cel mai vârstnic dintre fiii mei (15 ani, nr), că-l duc pe unul dintre lacurile mele preferate, The Surf Lake, aflat în Belgia, foarte aproape de graniţa cu Olanda. Mă aşteptam ca pescuitul să meargă foarte slab, fiindcă cei 50 de membri ai sindicatului lacului prinseseră în tot sezonul doar 23 de crapi. Mi-am folosit astfel invitaţia anuală pentru o sesiune de 5 zile, de data aceasta obţinând permisiunea să-l iau şi pe Guy cu mine. După o călătorie de aproape 2000 de kilometri, ajunşi pe lac, am devenit foarte optimişti. Am folosit produsele proprii din gama Fruity Smoothy, combinate cu momelile fluorescente pe care mi le fac în casă. Johnny şi Theo, proprietarii bălţii, erau foarte pesimişti şi mi-au spus că pescuitul fusese foarte slab în ultimele săptămâni. Cu toate astea, în prima noapte am prins doi crapi, cel al lui Guy fiind noul său record personal la crap oglindă, respectiv 17,2 kg. Al meu fusese puţin mai mic, dar nu conta, era un început excelent de partidă. Am petrecut ore întregi căutând locuri perfecte pentru a-mi plasa monturile, reuşind să le aşez pe toate la marginile zonelor cu vegetaţie. Se pare că peştilor le-au plăcut momelile noaste, astfel că în a doua dimineaţă una dintre lansetele mele a prins viaţă, având la celălalt capăt un crap mare care se dorea în centrul atenţiei. După un dril destul de spectaculos, am reuşit să-l aduc în minciog pe Zeus, cel mai mare crap oglindă al lacului. Cântărea 28,3 kilograme. Am terminat partida cu 8 prezentări, ceea ce n-a fost deloc rău, ţinând cont de circumstanţe.

Un minunat crap oglinda prins in Franta, in timpul filmarilor pentru DVD-ul Warwick's Way

Un minunat crap oglinda prins in Franta, in timpul filmarilor pentru DVD-ul Warwick’s Way

Ai visat mereu să ai propria firmă de nade, iar acum visul a devenit realitate. Este această companie o poveste de succes?

Într-adevăr, toată viaţa mea de pescar am experimentat cu nade, încercând să produc cea mai bună nadă de pe piaţă, ceva de care să fiu foarte mândru. După atâţia ani, acest vis a devenit realitate. Singurul regret este acela că n-am avut mai devreme banii pentru această investiţie. Ca să fiu sincer, este o sarcină foarte dificilă să faci o nadă bună, care să conţină cele mai bune ingediente şi care să ajungă pe rafturile distribuitorilor la preţuri competitive. Eu mi-am stabilit nişte standarde de calitate de la care nu voi face rabat niciodată, astfel că poate să iasă pe piaţă cine vrea cu produse de calitate îndoielnică, pe mine nu ma intersează aşa ceva. Scopul meu, dublat de instinct, este acela de a produce o nadă de clasă şi asta este deviza companiei mele. Ştiu că înfrunt companii uriaşe, care sunt în această afacere de mai bine de 20 de ani şi care au bugete de reclamă inimaginabile. În această ecuaţie, eu n-am altceva de făcut decât să las acţiunea de pe baltă să vorbească. Cei care vor folosi produsele mele vor putea să compare şi să tragă concluzii bazate pe rezultate, de aceea nu-mi fac nicio problemă. De altfel, afacerea merge atât de bine încât a trebuit să reevaluăm potenţialul de creştere pentru a treia oară într-un singur an.

Crap comun negricios, prins de Frank pe celebrul Swann Lake, din Kent

Crap comun negricios, prins de Frank pe celebrul Swann Lake, din Kent

Care sunt locurile de pescuit favorite şi montura favorită?

Lista mea de lacuri favorite cuprinde trei nume: lacul Rainbow din Franţa, Săruleştiul de la voi, din România, şi The Surf Lake, din Belgia. Pe toate acestea am pescuit cu succes, folosind montura pe care o folosesc în 90 % din situaţiile de pescuit – Blow Back cu cârlig cu tijă lungă, tub termocontranctant pentru alinierea firului, fir textil cu cămaşă, decojit pe ultimii 2 cm pentru a permite o mişcare naturală a momelii în apă.

Primul crap prins de Frank pe Sarulesti, cu mai bine de 10 ani in urma

Primul crap prins de Frank pe Sarulesti, cu mai bine de 10 ani in urma

Ştiu că ai pescuit de câteva ori în România. Ai amintiri frumoase de aici?

Sigur că da! România este un loc în care merg oricând cu plăcere, iar oamenii de acolo au un loc special în inima mea. N-o să uit niciodată timpul petrecut la Săruleşti, un loc într-adevăr unic, a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea. Îmi doresc să ajung din nou pe lacul Răduţă, să mă întâlnesc cu prietenii şi să simt senzaţia de izolare care face ca pescuitul să fie şi mai frumos.

Daca ti-a placut articolul, un like si un share sunt binevenite! Ne poti cauta si pe facebook, contul Revista de Crap. Iti multumim si te mai asteptam!

Leave a Reply

Scroll To Top
shared on wplocker.com