Ultima ora
You are here: Home / Balti / Horgesti – perla Moldovei
Horgesti – perla Moldovei

Horgesti – perla Moldovei

de Catalin Toader

Una dintre cele mai speciale balti de crap din cate am testat vreodata este lacul Horgesti, aflat foarte aproape de Bacau. Am incarcat masina lui Marian si am pornit in calatoria de aproape 300 km infrigurati de perspectiva unei sesiuni 4 zile pe balta despre care auzisem numai lucruri bune. Dupa o scurta plimbare de recunoastere, am ales doua dintre locurile considerate foarte productive, respectiv cel denumit generic “la pietre” si cel din stanga lui. Malul este plin de salcii relativ tinere, dar care reusesc sa tina umbra pana pe la 10 dimineata, un avantaj exceptional pe un lac pe care pestii se hranesc cu precadere noaptea, fiindca poti lenevi in pat mai mult dimineata, dupa o noapte de actiune. Mai mult, exact in spatele vadului de “la pietre” este o cabana din lemn unde ai toate facilitatile pe care le-ai putea dori pe malul garlei: bancute rabatabile, masa, lumina, prize functionale si eventual adapost pe vreme foarte rea. Loc excelent pentru a lua masa si o solutie binevenita pentru cei care vor sa incarce bateriile, fie ele de navomodel sau de telefon, sau daca ai ceva urgent de lucru pe laptop. Revenind la sesiunea noastra, ridicam tabara foarte repede si ne bucuram de vantul care batea destul de tare spre noi – pe de o parte tinea tantarii departe, pe de alta ne aducea, cel putin teoretic, pestele pe vad.

Marian a intrat repede in rol si a inceput sa prinda crapi pe banda rulanta

Pregatim tabara, dupa care eu decid sa ma odihnesc pana dimineata, dar Marian iese pa balta, pune balizele luminoase si facuse o nadire extinsa, iar apoi planteaza monturile. Nu trece mult si bifeaza vreo trei cteno de 7-8 kg, care nu rezistasera tentatiei bilelor proaspete de la carlig. Pentru noi, veniti sa cautam specimenele foarte mari din lac, faptul ca amurii intrasera pe vadul nadit si se infruptau din bilele noastre nu era o veste prea buna. Am decis sa asteptam pana dimineata, dupa care sa tragem niste concluzii si sa vedem daca e ceva de modificat in strategie.

Bile tari = crapi mari

Imediat dupa miezul noptii, cand afara se facuse chiar frig, am avut parte si de primul crap de doua cifre, un comun de 12 kg venit la lanseta lui Marian plantata cel mai departe, putin in diagonala-dreapta, pe directia barajului. Pe firul de par erau doua boiliesuri Odyssey de 20 mm si un pop-up de 16 mm, combinatie folosita pe inca doua lansete si la care intrasera pana atunci numai amuri. Pana dimineata, inca 8 pesti popsesc pe saltea, toti intre 8 si 12 kg, cei mai mici 4 dintre ei fiind amuri. Dupa ce-mi montez si eu lansetele si vad asaltul amurilor, decid sa nu folosesc boiliesuri moi si sa schimb monturile astfel incat sa incerc sa selectez pestii. Leg carlige nr. 2 cu fir combi de 25 de livre si lasam firul de par foarte lung, de cam 8 cm, astfel incat, dupa montarea unui boilies de 26 mm sa ramana o distanta de aproximativ 5 cm intre tija carligului si boilies.

Carlig mare, boilies și mai mare – reteta noastra castigatoare pe Horgesti

Este una dintre metodele care functioneaza, de obicei, pe Tancabesti, atunci cand vreau sa evit crapii mici. In teorie, cel putin, metoda ar trebui sa functioneze si aici. Baliza mea era pusa exact in fata, pescuiam perpendicular pe malul opus, la vreo 180 – 200 m distanta. Gasisem acolo un sant discret, care cobora aproape imperceptibil de la 1,8 m la aproape 2 m adancime. La carlig am pus cate un boilies The Source de 26 mm pe doua dintre lansete, iar pe celelalte doua cate doua boiliesuri de 24 mm Carping Club Belachan pe care le scosesem din punga in prima seara si le lasasem la uscat.

Montura care a prins cei mai mulți crapi – 2 boiliesuri Carping Club Belachan de 24 mm

Nadisem cu un mix de boiliesuri tari de 18, 20 si 24 mm, cateva boiliesuri sfaramate si cam doua kilograme de pelete uleioase de somon. Spre seara ajung pestii si pe lansetele mele si le scot pe toate 4 cu crapi de 9-13 kg. Marian are parte de mai multa actiune, fiindca nu renuntase la boiliesurile proaspete de 20 mm, chiar daca folosea cate doua sau trei la fiecare montura. Cu toate astea, crapii foarte mari nu prea veneau la apel. Vremea era semi-inchisa, plouase doar 20 de minute dupa care ramasese doar vantul, care continua sa bata din fata-stanga. In medie, Marian prindea cam de doua ori mai multi pesti decat mine, dar asta era un semn bun – scapasem, cel putin aparent, de lacomii amuri. Nu stiam daca era efectul schimbarilor facute in nada si monturi, dar cel putin asa se parea. Comparand asta cu rezultatele lui Marian, eram aproape sigur ca metoda functiona – boiliesurile de mari dimensiuni si foarte tari, plus firul de par foarte lung, tineau amurii si crapii mici la distanta. Merg intr-o plimbare pe malul lacului iar cand ajung inapoi il vad pe Marian cu un crap mare pe saltea, parea sa aiba mult peste 15 kg. Ma anunta ca pestele e prins la una dintre lansetele mele. Ii multumesc si trecem la fotografii, dupa care cantarim barosanul. Avea putin peste 16 kg, era cel mai mare prins in acea saptamana pe toata balta.

Cel mai mare crap al partidei – un superb comun de 16 kg

Nu stiu daca v-am spus pana acum, dar eu si Marian avem o intelegere pe care o respectam cu sfintenie: indiferent cine scoate pestele pe mal, captura va fi inregistrata de proprietarul lansetei respective. Este un exercitiu de munca in echipa, dar si un test de fair play pe care ne place sa-l cultivam. Revin la lanseta castigatoare, era una dintre cele doua pe care aveam doua boiliesuri Belachan de 24 mm. In acea noapte, am mai prins impreuna 11 pesti, dintre care doar doi amuri, dar mari – de 9 si 11 kg, iar crapii au fost toti de peste 10 kg, dar niciunul trecut de 15 kg. Nu ne gandeam sa-l prindem chiar pe Bucovineanu, cel mai mare crap al lacului, dar voiam sa trecem de limita psihologica de 18 kg.

Unul dintre mulții crapi comuni de 14 kg puși pe saltea

 

Rateurile sunt mama intelepciunii

Vineri si sambata am prins in valuri, pestii trageau cel mai bine seara si noaptea, fiindca ziua era inca destul de cald. Sambata seara, pe la 11, am o trasatura puternica si intep un este ce parea foarte mare, dar il scap dupa ce intra in firele vecinilor. Recuperez montura goala si-i spun lui Marian, care vazuze, ca ori a fost Bucovineanu, ori unul dintre somnii de zeci de kilograme ai lacului. Oricat de mult mi-as dori sa cred ca a fost crapul cel mare, comportamentul pestelui in timpul drilului imi sugereaza, totusi, varianta a doua. Trag invatamintele din asta si, la urmatorii pesti, toti de 13-15 kg, sunt mai putin lenes si trag putin de ei pentru a-i introduce pe orbita spre salteaua de primire. In aceeasi seara, Marian prinde o salonta frumoasa, cu un cadru de solzi uriasi pe una dintre laterale. Initial am crezut ca e Tatiana, un alt crap binecunoscut al baltii, dar comparatiile ulterioare ne-au dovedit ca nu era vorba despre ea. Cantarul arata exact 16 kg, ma egalase in competitia capturilor. Duminica, incepem sa strangem, partea cea mai grea a unei partide de pescuit, fiindca regretul ca plecam de pe balta e la cote maxime de fiecare data, indiferent daca am stat 2 zile sau 2 saptamani.

Vizitator nocturn de aproape 15 kg – pe Horgesti, cele mai multe trasaturi au venit noaptea

Prinsesem foarte mult peste, dar crapii sariti de 18 kg, pe care-i vizasem in aceasta partida, nu s-au lasat pacaliti. Situatie care se va schimba categoric dupa doar cateva zeci de ore, in timpul partidei de 6 zile pe care Marian a facut-o singur pe Horgesti si in care a reusit sa puna pe saltea cel mai mare crap din lac, celebrul Bucovineanu. In loc de concluzie, lacul Horgesti a intra vertiginos in topul personal si il recomand cu caldura tuturor craparilor care cauta peste mare si care pot ajunge acolo. Chiar si bucurestenilor, fiindca, in ciuda distantei, recompensa poate fi mult mai mare in balanta cu neajunsul unui drum de 300 km. Nu in ultimul rand, fiindca Horgestiul dispune de o combinatie excelenta de amplasament, pesti, conditii si oameni, combinatie extrem de rara in peisajul crapist romanesc. Multumiri speciale patronilor baltii, lui Marius Chiper si lui Sorin Nistor, administratorii lacului, dar si lui nea’ Aurica, cel care ne-a luminat serile cu gratare, mamaligi si peste prajit.

Leave a Reply

Scroll To Top
shared on wplocker.com